Carmen Harra- femeia cu har dumnezeiesc, ce cunoaște răspunsurile tuturor întrebărilor noastre

0

Carmen Harra este cel mai cunoscut parapsiholog român de peste hotare, doctor în psihologie, hipnoterapie clinică și terapii alternative, astrolog, numerolog și terapeut licențiat. A întreprins în câțiva ani lucruri pe care alți oameni nu le-ar putea face într-o viață. Este o femeie de succes, mamă, soția unui barbat căruia îi simte zilnic prezența alături de ea chiar dacă acesta nu mai este printre noi dar și un model de urmat. Chiar dacă Dumnezeu a supus-o multor încercari grele de-a  lungul timpului, Carmen nu și-a pierdut speranța și a reușit să își păstreze mereu zâmbetul pe buze și optimismul debordant.

Cum a fost copilăria ta? Unde ai petrecut-o?

Copilăria mea a fost în Ardeal, unde mergeam la țară, la Mintiu, la bunica și mă jucam cu păpuși din cârpă făcute de mama. Bunica gătea papricaș de pui și tot felul de bunătăți. Și acum îmi amintesc cu bucurie și parcă văd căsuța de la țară și retrăiesc fericirea de a fi cu familia mea… De asemenea, îmi amintesc că la doi ani, am căzut în WC, care era o groapă nu foarte adâncă. Două luni m-au tot spălat ai mei și au zis că voi avea noroc la bani, așa cum spunea tot satul. Am avut o copilărie frumoasă și o familie numeroasă și unită care m-a iubit.

Când au apărut primele semne legate de faptul că Dumnezeu te-a înzestrat cu acest har al clarviziunii?

La cinci ani, m-am înecat în Someș, am fost câteva momente în moarte clinică și după ce mi-am revenit, ceva s-a întâmplat la nivelul percepției mele. Am început să mă uit la oameni și să am un sentiment despre cine sunt ei, ce se întâmplă cu ei și dacă aveau vreo boală. 

La o înmormântare, mică fiind, urmăream cortegiul funerar și întrebam de ce plânge lumea, pentru că vecinul este cu noi în coloană, după sicriu. 

Nu știu ce s-a întâmplat de când cu moartea mea clinică, dar de atunci multe lucruri din viața mea s-au schimbat în bine, în sensul că percepția mea s-a elevat. Nu știu dacă m-a înzestrat cineva sau este o chestiune ce ține de percepție, nu-mi dau seama… Este o abilitate mai puternică a creierului care a accesat și alte frecvențe după momentul de moarte clinică.

Există în viață doar o mare iubire sau fiecare este diferită?

Fiecare iubire are farmecul ei, dar există și iubiri unice. Nu toată lumea cunoaște marea dragoste.

Cum a fost prima întâlnire cu cel care urma să-ți devină soț?

A fost o poveste de film… La moartea tatălui meu, în spatele mormântului său, era un loc rezervat și o cruce cu numele Virgil. Când am ajuns la New York, după două zile, a venit la mine un bărbat care s-a prezentat Virgil și cum l-am văzut, mi s-au înmuiat picioarele și mi-am zis „L-am cunoscut pe soțul meu!”. Și m-am măritat cu el după câteva săptămâni. A fost o atracție foarte puternică, foarte interesantă, am învățat ce înseamnă să ai un suflet pereche și cred că el a fost, într-adevăr, sufletul meu pereche. Această iubire mare am cunoscut-o datorită lui. Când ai parte de o mare iubire, devii inseparabil de jumătatea ta, indestructibil, unit și nici măcar familia nu se poate amesteca.

Ai simțit vreodată că va pleca dintre noi din cauza acelei boli crunte?

Da, cu vreo 11 ani înainte, mereu vedeam că este ceva în neregulă cu plămânii lui și îi tot spuneam. El însă nu credea în lucrurile astea, nu voia să vorbim despre subiecte triste și despre boli și susținea că va fi mereu bine, sănătos. Trăia în stare de negare, refuza să accepte că i s-ar putea întâmpla ceva rău tocmai lui.

Cum decurge o zi din viața ta minunată din America?

Sunt un om foarte activ și în fiecare zi apar tot felul de situații imprevizibile. De dimineața până seara, mă ocup de diverse proiecte și de oamenii de pe tot globul care mă sună și îmi cer sfatul. Ei au nevoie de o ghidare, de înțelepciune, de speranță… 

Oamenii se simt câteodată foarte pierduți în lumea asta, în special în relațiile umane. Ce fac eu în primul rând este ghidarea psihologică și îi ajut pe oameni să se regăsească și să meargă pe drumul bun în viață. Am făcut mulți ani consiliere matrimonială, ajutând oamenii căsătoriți să supraviețuiască și să meargă înainte. De asta am mulți oameni care mă caută în continuare pentru a-i ghida.

În cursul zilei, locuind lângă ocean, mă plimb de-a lungul plajei, stau la soare, înot în piscină, îmi place să meditez și să fac bine tuturor oamenilor cât de mult pot. Am animale pe care le iubesc, cățeluși și pisicuțe, ador natura și cultiv nenumărate flori în jurul casei mele. Sunt un om foarte fericit și foarte optimist, cred în bine și în puterea gândului de a schimba lucrurile în favoarea ta.

Îți poți vedea propriul viitor?

Da, îl poți anticipa. Viitorul meu mi-l văd, întotdeauna am știut ce se întâmplă cu mine. Mereu am crezut în puterea minții de a vizualiza unde merge viața. Cred în intuiția umană și cred că este bine să anticipezi mersul vieții, pentru că anticipând, poți schimba anumite lucruri. Important este să ne descoperim pe noi și pe cea mai bună variantă a noastră. Cea mai mare problemă a noastră este că de multe ori nu ne putem pune în evidență și creăm versiuni inadecvate a ceea ce suntem noi de fapt.

Ce dorințe neîmplinite ai?

Vreau să-mi continui proiectele, nu știu neapărat dacă acestea sunt dorințe neîmplinite. Îmi doresc să mențin direcția spre care am decis să merg, să scriu cărți și să țin seminarii și emisiuni radio-TV pe teme spirituale și de dezvoltare personală.

Cel mai mare proiect și cea mai mare dorință a mea este să continui să cânt, lucru care mi-a fost mereu drag. O perioadă n-am cântat, iar pentru un cântăreț din copilărie asta este o suferință, o durere. Faptul că n-am cântat destul și că n-am reușit deocamdată să scot încă un album muzical sunt marile mele neîmpliniri la ora asta. Muzica eternă nu are vârstă și cel mai mare dar al meu este să cânt.

Ai în suflet o generozitate rar întâlnită pe care cei din jurul tău o cunosc. De unde provine?

Cred în a dărui. Se spune că dacă oferi, destinul îți înapoiază, pentru că lucrul cel mai important și mai frumos este să poți dărui. Mereu am crezut că nu este binecuvântare mai mare pentru cineva decât să iei lucrul tău care îți place și să îl dai altuia fără nicio părere de rău și total necondiționat. Asta face dovada abilității noastre de a dărui din suflet celor din jur, de a ajuta și a de face pe cineva fericit.

Întotdeauna am crezut că este sublim să faci, din suflet, un om fericit fără să-i pretinzi nimic și să te bucuri de bucuria lui. Mereu m-am bucurat să văd oamenii progresând, trecând peste obstacole, ridicându-se, înălțându-se, regăsindu-se pe ei și ancorându-se în alte realități și trecând peste negativitate și peste așa-zisele cumpene ale vieții. Viața este un miracol pe care trebuie să știi să îl înțelegi, să îl trăiești și să îl celebrezi. Și eu asta vreau să fac!

Ce trebuie să facă oamenii ca să atragă asupra lor energii pozitive și să le meargă bine în ceea ce și-au propus?

Totul provine din gândire. Noi suntem forme de gândire. Filozoful francez Descartes a spus „Eu gândesc, deci exist”. Noi existăm prin gândire. Ceea ce noi gândim devine realitate. „Realitatea reflectă ce proiectează mintea” este una dintre frazele celebre din cărțile mele, care a intrat în clasamentul citatelor celebre. M-am jucat cu cuvintele, dar am spus un mare adevăr. De fapt, tot ce spunem azi, s-a mai spus cu mii de ani înainte, nimic nu este nou, ci doar nou pentru noi. 

Adevărul este unul singur: realitatea noastră este reflectată de ceea ce proiectează mintea. Dacă vrem să fim pozitivi, fericiți și să ne schimbăm viața, totul începe de la gândire. Dacă vrei să-ți schimbi viitorul, schimbă-ți modul de gândire. Dacă nu ești mulțumit de viața ta, schimbă felul în care te raportezi la lumea ta și la lumea exterioară. Se spune „Change your future, change your thinking”. Nu poți crea o altă realitate cu același mod greșit de a gândi. 

Când proiectezi viitorul, trebuie să începi să gândești bine în favoarea ta și a celor din jur. Dacă gândești negativ, atragi lucrurile negative. Dacă te trezești dimineața și îți spui „Am o zi proastă, șeful meu se va supăra…” proiectezi asta. Tot ce gândești și vorbești proiectezi. Inclusiv ceea ce gândești despre tine. 

Ceea ce ne imaginăm și ne dorim creăm în lumea fizică. De asta se spune că visurile devin realitate, de asta se spune să te rogi la o forță superioară… De fapt, noi cooperăm cu universul. Și frecvența pe care noi operăm se schimbă în bine.

Primesc zilnic zeci de mesaje care sună cam așa: „Sunt disperat, vai de capul meu, pierdut, bolnav, nu mai găsesc nicio speranță…”. Deci gândirea și vorbele acestea sunt din start negative. Nu ne putem permite să gândim și să spunem asta. Ideea este ca în orice moment de cumpănă, să vedem dincolo de momentul respectiv. Viața este cum răspunzi la viață. Viața rezonează cu tine și dacă nu știi să răspunzi la evenimentele vieții, te pierzi pe firul ei. Dacă știi cum să treci dincolo de încercări, devii mai puternic, îți înveți lecțiile de viață și evoluezi.

Viața este un parteneriat cu lumea universală, cu lumea aceasta puternică, cu energiile din care provenim și unde mergem. Iată cât de important este să avem atitudinea care trebuie în fața vieții și să reușim să credem în forța noastră și în faptul că noi suntem divini.

Se spune că în noi există o energie divină, că noi suntem de fapt Dumnezeu. Noi suntem copiii lui Dumnezeu și presupuși a fi pe pământ echilibrați, armonioși și plini de succes. Întrebarea este de ce mulți dintre noi nu reușesc să fie „copiii lui Dumnezeu” și să-și accepte propria lor minunăție și propria lor divinitate și trăiesc într-o lume mică, limitată, îngustă, chinuită și fără speranță. Mereu am spus că suntem extraordinari și putem realiza orice. Din păcate, mulți devin deprimați și își pierd farmecul și divinitatea și regresează.

Cât de mult te ajută credința în meseria pe care o practici?

Enorm! Mă uit la mine și de multe ori mă întreb de ce muncesc de când mă trezesc și până adorm… îmi sună telefonul la orice oră, este mereu cineva care are nevoie de ceva important, vital, care îi poate schimba viața într-un moment greu. Faptul că iubesc ceea ce fac mă ajută să nu mă simt obosită și drenată energetic. 

Iubindu-ți meseria, o faci cu pasiune la orice oră din zi și din noapte. Mai mult, meseria îți aduce și fundalul de stabilitate materială și energetică. Dacă iubești ceea ce faci generezi și forța materială. Dacă accepți un job pe care îl urăști, nu faci bani, te și îmbolnăvești psihologic, te simți pierdut, deprimat și nu ai relații bune cu cei din jur. Totul crește și înflorește când iubești ceea ce faci.